Grigore Leșe – Acum știu cine sunt (Humanitas)

Editura Humanitas, 2013
Editura Humanitas, 2013

Cartea asta „nu-i de șagă”, cum ar spune tatăl meu. Este una din cele mai serioase, profund introspective cărți pe care le-am citit, cel puțin din catalogul autorilor români. Grigore Leșe dă aici dovadă de un nebănuit dar pentru cuvânt – spun nebănuit pentru că, dincolo de muzicalitatea și ritmul (în sens literar) perfect stăpânite ale limbajului său, el reușește să mai adauge o dimensiune cuvintelor sale, una aproape sculpturală – nu arareori ai impresia, citindu-l, că vezi lucrurile pe care le descrie sub forma unor sculpturi simple, rugoase, din lemn cioplit, aranjate în inexplicabile și totuși familiare simetrii neolitice.

Este deopotrivă o carte așezată solid, emanând stabilitate și înțelepciune, și una tensionată, străbătută de fiori de amărăciune. Este o carte care dă impresia că l-a costat foarte mult pe autor – cuvintele sale sunt tot atât de brăzdate în fruntea lui, pe cât sunt de scrise pe foaie. „Acum știu cine sunt” este autentică, iar experiența acestei autenticități îți poate tăia respirația. Este cartea unei bătălii îndelungate, a unui zbucium neostoit al unui om prins în fălcile unei dileme aproape tragice – a cânta celor mulți ceea ce e menit celui singur, în deplină cunoștință de cauză.

Pentru cei care nu știu cine este Grigore Leșe și de ce anume s-ar apuca el să scrie o carte, pot spune multe, dar voi spune doar atât – este un țăran care s-a făcut pribeag între două lumi, de dragul nostru, celor care am uitat multe. Este exemplu viu al strângerii de inimă și al sentimentului de sfârșit de lume despre care scria Vasile Voiculescu în prozele sale scurte. Grigore Leșe ne cântă de departe și de demult, ne cântă Jungian, arhetipal, mitic. Și scrie aproape la fel de bine. N-o să mai găsiți o carte de felul ăsta prea curând. Și dacă simt eu bine, chiar deloc.

0

Your Cart