Mary Doria Russell – Pasărea domnului (Trei)

pasarea-domnului_1_fullsizeDin păcate, literatura SF suferă de un anumit complex de inferioritate în raport cu „literatura clasică” chiar și acum, în pofida eforturilor extraordinare ale unor scriitori ca Philip K. Dick sau Frank Herbert. Linia de demarcație între SF revoluționar și SF de larg consum este uneori dificil de trasat, cu atât mai mult cu cât criteriile de valorizare diferă substanțial de la cititor la cititor. Nu pot așadar, decât să vă prezint propriul meu criteriu și să vă recomand volumul lui Mary Doria Russell pornind de la această idee.

Din punctul meu de vedere, calitatea clasică a unui SF vine din necesitate: necesitatea ca povestea respectivă să fie plasată într-o astfel de ramă, necesitatea ca întrebărilor care îl frământă pe autor să li se poată răspunde numai într-o astfel formă. Cu alte cuvinte, dacă elementele SF sunt doar o alegere stilistică, șansele sunt ca povestirea respectivă să sune fals, căutat, cel puțin din perspectiva mea. Pe de altă parte, dacă elementele SF sunt absolut necesare pentru ca anumite probleme să fie investigate, ca în cazul multora din romanele lui Philip K. Dick, ale fraților Strugatski  sau ale lui Stanisław Lem, de pildă, atunci sunt șanse foarte bune ca povestirea să capete o rezonanță deosebită și să deschidă noi perspective, cu adevărat provocatoare. În această categorie se încadrează și volumul excepțional al lui Mary Doria Russell, tradus în limba româna cu titlul „Pasărea domnului”, apărut la editura Trei în anul 2013. Nu am de gând să vă divulg nimic din poveste, așa că vă voi descrie foarte pe scurt, pornind de la spusele autoarei, problema care o măcina pe aceasta în timp ce a scris romanul – „Cum putem noi să judecăm, acum, acțiunilor exploratorilor și coloniștilor din trecut? Cum le putem denunța cu atâta ușurință ca fiind lipsite de perspectivă, greșite, chiar atroce, în contextul în care, chiar și acum, cea mai bună pregătire posibilă și cele mai bune intenții pot duce la rezultate complet neprevăzute când vine vorba de contactul între culturi și moduri de gândire incompatibile?”

Nu-i așa că este o întrebare foarte interesantă? Credeți-mă, calitatea scriiturii se ridică pe deplin la nivelul cerut de o asemenea problemă spinoasă, iar autoarea reușește în mod excelent nu doar să capteze căutarea unui răspuns, ci și formularea impecabilă și plină de răbdare a problemei, într-un context narativ detaliat, verosimil și elocvent pe mai multe planuri. Recomand cu toată încrederea acest volum, a cărui persistență întru anonimat între cititorii români ar fi un mare păcat! Dacă mă găsiți în librărie, nu vă sfiiți să mă întrebați mai multe, aș fi încântat să vă copleșesc cu detalii.

0

Your Cart