Posted on

Oberon Zell-Ravenheart – Cartea ucenicului vrăjitor (Nemira)

Cartea ucenicului vrajitorNu trebuie să vă spun prea multe despre acest volum – pentru fanii Harry Potter, Cartea Ucenicului Vrăjitor este cel mai apropiat lucru din viața reală de un manual din biblioteca școlii Hogwarts. Defapt, de mai multe manuale, întrucât abordează practic majoritatea formelor de magie la care v-ați putea gândi, de la iluzionism la divinație, de la „apărare împotriva artelor întunecate” la magia vindecătoare. Din acest punct de vedere, cartea este o adevărată comoară de cunoaștere a credințelor și ideilor magice din întreaga lume, prezentate în forma unui manual practic, scris în special pentru copii, semănând destul de mult cu un manual pentru cercetași – înțesat cu exerciții, experimente, idei și jocuri.

Totuși, trebuie ținut seama de faptul că volumul nu este menit unei lecturi de recreere – intenția care îl animă pe autor este aceea de a incita o revoluție spirituală în omenire, apelând la puterea fascinantă și familiară a vechilor practici magice pe care oamenii încă le mai practică aproape instinctual. Oberon-Zell Ravenheart înțelege că bătaia în lemn, de exemplu, este un gest magic, a cărui semnificație o relevă și o reîncarcă de sens. Autorul este, dealtfel, fondatorul unei școli veritabile de magie – după modelul Hogwarts – ocupându-se deja de zeci de ani cu definirea și consolidarea religiei wicca (cunoscută și ca neo-păgânism). Luând toate acestea în considerare, noi cei de la BookStory le recomandăm părinților să citească această carte împreună cu copiii lor (recomandare pe care o facem în general părinților), pentru a putea trage liniile dintre superstiție nefondată și practică benefică pentru dezvoltarea unei minți disciplinate și mereu curioase.

Posted on

Alena Ježková – 77 de legende pragheze (Curtea Veche)

77_legende_pragheze_coperta1Vă mai amintiți emoția aceea minunată pe care v-o putea stârni o carte cu povești atunci când erați mici? Eu aveam câteva căți la care țineam mai mult decât la orice jucărie – „Hanul din Spessart”, seria „Mary Poppins”, nebuniile „pulp” cu Tarzan. Le iubeam nu doar pentru poveștile lor, ci și ca obiecte în sine. Și trebuie să vă spun, lucrez în librării de multă vreme, dar au trecut mulți ani până să dau de un volum de care să mă pot îndrăgosti atât de intens ca de acesta.

Sunt sigur că dacă ați citit Harry Potter, v-a trecut prin cap ideea să încercați să vizitați Londra în căutarea unor repere pomenite atât de minunat în carte. La fel și cu „Neverwhere” a lui Neil Gaiman. Ei bine, această culegere de 77 de legende pragheze este parcă gândită special în scopul… mito-turismului, dacă vreți. Majoritatea textelor din volum se referă la clădiri și la străzi care există încă în Praga, fiindu-ne oferite chiar și hărți detaliate, inserate în paginile volumului, ca să le putem găsi!

Citim povești pentru că ele ne pot însoți, pentru scurt timp, chiar și după ce închidem cartea. Aventura, așa cum o înțeleg copiii, ne permează viața pentru un timp, și o luăm cu noi atunci când ne hotărâm să mergem spre casă pe altă rută decât cea obișnuită, să intrăm într-un magazin peste măsură de vechi, doar ca să-l putem ține minte, să simțim, pentru o clipă, personalitatea unei clădiri sau a unui oraș, dincolo de ceea ce știm despre arhitectură, urbanism și așa mai departe. Din acest punct de vedere, „77 de legende pragheze” este un adevărat manual de mirare, o carte-ochelar, capabilă să ne facă să vedem felii din timp, orașul ca pe un mare tort. Și, bineînțeles, odată învățată, mirarea nu se va opri la străzile Pragăi. Alonz-y!