Haideți să vă spun o poveste…
Se făcea că, într-o iarnă cu frig amarnic, dar cu multă lumină – c-așa-i rânduiala, cu cât rânjește mai abitir soarele iarna, cu atât e frigul mai dârz, de parcă lumina îl crește, ca pe-o floare – s-au adunat câţiva voinici… Și cum stăteau ei la sfat de mare taină, au socotit că ar fi bine să aducă oleacă de căldură în orașul lor împărătesc, cu trei nume vestite – Cluj, Kolosvar și Klausenburg. Zis și făcut – au dat sfoară-n țară, căutând un liman de unde să-și înceapă truda bucuroși.Întâi au dat de-o matahală de căsoi de zici că nu se mai termina, dar nu mult a trecut și-au văzut că avea căsoaia mai multe măscări decât teatrul de peste drum. A mai trecut ceva vreme și s-au aciuat, cu mare înțelepciune, într-o căsuță cu scări ascunse și-nvârtoșate, pe care voinicii noștri au umplut-o cât ai clipi cu povești. Vedeți voi, ce știau ei și voiau să spună întregii obști era că hârtia cărților încălzește mai abitir dacă e citită decât dacă e arsă, și asta era marea lor taină.
Dar voinicii nu s-au oprit așa, cu una cu două – au adus în căsuța lor și sipete pictate cu măiestrie, cărți vechi cu scoarțele zugrăvite în fel și chip, o drăcovenie de mașină de scris de i-a mers vestea-n tot orașul și o puzderie de ajutoare ale Faurului Pământului – unul mare meșter cu foarfecele, altul cu mintea ageră și cuvântul meșteșugit, de-ți înnoda și deznoda mințile val-vârtej, până ce ieșea omul din căsuță și vedea lumea cu alți ochi, și încă unul, în stare să țeasă povești din aer și să le semene în mințile copiilor care se adunau să-l asculte.
Și-au mai fost și alții, barzi și făcători de labirinturi, zmei și vrăjitori în stare să ia desene de cretă și să le facă să se miște pe ecrane de lețedeu, cum mă vedeți și cum vă văd, și-or mai veni și alții, că povestea nu-i gata încă, nici pe departe.
Și-așa trecu vremea și timpul se încălzi de-a binelea și din belșug – frigul se veșteji repede, chiar și sub rânjetul sucit al soarelui de iarnă, că voinicii noștri făceau să curgă pe ușița căsuței lor o căldură și-o lumină mai tare și mai bună. Căsuța, plină de povești cum era, s-a ținut dreaptă și lumina pe zi ce trece tot mai cald și mai vârtos, mai ales c-a mai venit o iarnă, iar a treia bate amarnic acum la geamuri.
Se știe că-i mare ananghie în împărăție. Pe vremile cestea, drumurile pe ape şi pe uscat sunt puţin cunoscute şi foarte încurcate şi de aceea nu se prea poate călători aşa de uşor şi fără primejdii decât pe cărările dintre scoarțele tipărite ale cărților.
Dumnezeu să ne ţie, dar cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Dar ştiu atâta, voinicii noștri mergeau fără a simţi că merg, părându-li-se calea scurtă şi vremea şi mai scurtă ziua ceas şi ceasul clipă.
Alți voinici și voinice s-au luat cu voinicii noștri. Mari meșteri ai cuvintelor au pus umărul și au semănat în mințile oamenilor cetății un dor; soare mândru, luminos şi în sine arzător, ce se naşte din scânteia cuvintelor bine ticluite. Si nu se lăsau unii de alții nici măcar de s-ar fi pus nu știu cine și cruciș și curmeziș. Au pornit împreună la drum, pe unde călăuzea lumina dreaptă a căsuței.
De câte ori luna pe cer a asfințit , tot de-atâtea ori ei au vestit întregii obști marea lor taină, că hârtia cărților încălzește dacă e citită.
Ei știau că cel ce ține cărările cărților se simte destoinic a împărăţi peste ţări aşa de mari şi bogate, pe deasupra codrilor, peste vârful munţilor, prin ceaţa măgurilor, spre noianul mărilor.
Mulţi crai şi împăraţi au călcat pragul casuței noastre. De ce te apropiai mai tare de căsuță, de ce lumina mai tare.
La vederea acestei minunăţii, voinicii au rămas încremeniţi şi, uitându-se unii la alţii, nu ştiau ce să zică. Pentru că în adevăr era şi lucru de mirare!
Cinci ani trecură la mijloc de când în orașul imperial cu trei nume vestite, fețe cinstite au căutat în această căsuță cărările cărților, zestrea cea mai de preț.
Iar voinicii noștri tare se trudeau și așteptau să vadă, dragii mei, ce prefacere are să ia întreaga împărăţie, acum că scriitura bună îți arăta lumea cu alți ochi.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-șa… dar v-o puteam spune și altfel.